Pe munte ...
Ne supraestimăm abilitățile
Sau, altfel spus, subestimăm provocarea. Fie că „înotăm” prin zăpadă, ne căutăm traseul pe o cărăre plină de gheață sau încercăm să înaintăm pe vânt puternic, condițiile de pe munte, în plină iarnă, nu sunt prea prietenoase cu planurile noastre montane. Cea mai bună metodă să ne ținem la adăpost de probleme este să fim realiști și răbdători cu ceea ce putem. De exemplu, dacă un traseu pare anevoios, dar experiența pe timp de iarnă nu e prea multă, atunci sunt foarte mari șansele ca, undeva pe drum, să sunăm la Salvamont pentru ajutor.
Nu ne luăm marje de timp
Când zile sunt atât de scurte și nopți atât lungi, este cumva un lucru obișnuit să începem sau să terminăm drumețiile pe întuneric. Dacă intenționăm asta și știm ce facem, atunci e ok, însă dacă noaptea ne prinde nepregătiți pe traseu? În timp ce vara situația poate fi manageriată (putem aștepta oarecum liniștiți salvatorii montani sau putem înainta până la cel mai apropiat adăpost), iarna s-ar putea dovedi fatală. Așa că o marjă generoasă de timp e absolut necesară pentru orice drumeție făcută în sezonul alb, mai ales atunci când vrem să evităm, pe cât se poate, ca noaptea să ne prindă în mers.
Nu avem al doilea rând de „accesorii”
La capitolul echipament, suntem siguri că fiecare are cel puțin un rând de haine de schimb în rucsac atunci când se aventurează pe munte. Însă există „accesorii” pe care s-ar putea să le neglijăm atunci când ne pregătim bagajele pentru o nouă aventură. De exemplu, luăm numai o pereche de mănuși și, pe traseu, pierdem una. Afară sunt -10 grade și încă niște ore bune de mers, astfel că s-ar putea să ne „pricopsim” cu o mână amortiță (în cel mai bun caz) sau cu degerături (în cel mai rău caz). Deși par neimportante, mănușile sunt esențiale pentru confortul pe munte, așa că două sau trei perechi în bagaj nu vor fi niciodată de prisos, chiar dacă ne bazăm pe ipoteza că nu le vom pierde pe drum. Unul dintre prietenii tăi s-ar putea să-și uite mănușile acasă, iar disconfortul lui e adeseori, și disconfortul grupului. În plus, uneori, cele pe care le avem pe mâini se udă și devin incomode, iar o pereche uscată poate fi de mare ajutor pentru degetele expuse la frig.
Tot aici putem încadra și o a doua frontală.
Nu suntem atenți
Drumețiile pe timp de iarnă necesită o atenție deosebită, pentru că, în primul rând, traseele sunt mult mai dificile iarna, iar în al doilea rând, consecințele greșelilor noastre sunt mai grave. Iarna ne putem rătăci cu ușurință, de exemplu, pentru că e ceață sau marcajele sunt acoperite de zăpadă, mai ales dacă nu cunoaștem bine traseul. Apoi să ne gândim numai la cât de grea e o intervenție de salvare pe o astfel de vreme. Lăsăm la o parte riscul de avalanșă și terenul adeseori înșelător…
Nu avem colțari și piolet
Bun, veți spune că nu mergeți pe Everest pentru a avea nevoie de aceste piese de echipament. Greșit! Revenim la primul punct – să nu subestimăm provocarea, indiferent de altitudinea la care ajunge ea. Un pas greșit pe o potecă alunecoasă ne poate face să imităm un exercițiu de-al Nadiei Comăneci, în încercarea de a scăpa nevătămați. Deși situația explicată aici poate părea doar jenantă, să te alegi cu un picior rupt nu e deloc amuzant. Colțarii și pioletul pot fi cei mai buni prieteni în situații de acest gen, ducându-ne, în siguranță, la destinație.
Plecăm fără ochelari și fără loțiune de protecție
Știm, peisajele montane de iarnă desfătându-se sub soare sunt rupte din rai. Cu precizarea că zăpada, în combinație cu soarele, nu sunt tocmai un cuplu reușit pentru ochii noștri, care suferă destul de tare de la lumina intensă care se reflectă în particulele de apă înghețată. De aceea, ochelarii sunt un must-have în drumețiile la munte, mai ales pentru cei cu fotosensibilitate. Totodată, în caz de furtună de zăpadă, ochii își dovedesc din nou utilitatea, conform UKH. Pentru protecție deosebită, recomandăm ochelarii de schi.
În ceea ce privește loțiunea, veți spune că nu suntem la mare, dar pe munte soarele arde mai puternic decât ne-am putea închipui și ne putem alege cu arsuri „de toată frumusețea”. Da, inclusiv iarna!
Nu mâncăm suficient și nu bem destule lichide
Muntele nu e locul potrivit pentru diete sau alimente slabe în proteine și carbohidrați. De ce? Pentru că o astfel de hrană ne face să obosim mai repede, să încetinim și să simțim frigul mai aspru. În plus, puține activități ard mai multe calorii ca mersul prin zăpada mare și viscol, cu bagaj în spate, în timp ce organismul se străduiește să-și mențină temperatura. Deși s-ar putea să nu dăm de aceste condiții în drumețiile noastre, trebuie să ne alimentăm corespunzător atât pe parcurs drumeției, cât și în ziua precedentă aventurii montane.
De menționat și că hidratarea ar trebui să ocupe un loc important în preocupările noastre. Chiar dacă ni se pare mai frig ca nicicând, să uităm că, sub geaca impermeabilă și polarul călduros, avem totuși un first-layer care se poate umple de transpirație, eliminând apa din organism. Iar dacă sunteți mai pretențioși în ceea ce privește papilele gustative, puteți înlocui apa cu un ceai fierbinte (ținut în termos) sau cu un suc de fructe. De evitat, însă, alcoolul (slăbește funcționarea organismului în protejarea față de frig).
Ne este prea frig
Nu știm cum sunt alții, dar noi, când ne gândim la drumețiile de iarnă, la crestele înghețate și copacii adunați sub aceeași zăpadă, la picioarele uscate și mâinile calde, parcă ne saltă și acum inima de bucurie. Pentru că, atunci când suntem îmbrăcați corespunzător, jumătate din traseu e ca și parcurs. Și dacă tot vorbim de jumătăți, în ceea ce privește un corp ținut la 36-37 de grade (de la 35 în jos se instalează hipotermia, cu frisoane și letargie) înseamnă, pe de o parte, haine uscate și cu membrane anti-vânt, iar pe de altă parte, izolația (insulation). Echipamentul bun trece, aici, primejdia geroasă.
Astfel, la primele senzații de frig, să nu ezităm să mai punem un strat de haine pe noi sau să ne schimbăm ceea ce e ud, pentru că, în caz contrar, temperatura corpului scade fără ca măcar să simțim. Însă, în mod paradoxal, trebuie să ne asigurăm și că nu ne supraîncălzim (și, mai departe, transpirăm și ne este iar frig).
Temperatura corpului poate fi reglată și cu ajutorul unor mici „trucuri”. De exemplu, dacă ne este prea cald, putem renunța la mănuși, la căciulă, la buff, ne putem descheia puțin la geacă, putem desface fermoarele pentru ventilație sau ne putem sufleca mânecile. Deși pare puțin, aceste detalii pot fi de real ajutor în sezonul alb, pentru că ne răcoresc treptat și în doze mici, dar suficiente.
Ignorăm avertizările meteo
Probabil că aceasta trebuia să fie prima problemă discutată, fiind, de departe, cea mai mare greșeală și cea mai des întâlnită la cei care fac boacăne pe munte. Fluctuațiile de temperatură, vânt și zăpadă pot duce la condiții de-a dreptul primejdioase, de aceea, cu câteva zile înainte de drumeție este bine să urmărim prognoza pentru zona care ne interesează și să anulăm călătoria, chiar și în ultimul moment, dacă vremea nu se prezintă bine. Dacă avem acces la meteo pe parcursul traseului (aplicație pe telefonul mobil), o verificare a condițiilor meteo, din când în când, ar fi de bun augur.
Ne lăsăm capul la domiciliu
Facem toate greșelile de mai sus, dar la care adăugăm: plecăm singuri; nu anunțăm pe nimeni unde ne ducem, nici când ar trebui să ne întoarcem; nu verificăm trusa medicală pentru a ne asigura că avem toate cele necesare (mai ales medicamente pentru boli de sezon și folie aluminizată pentru protecție împotriva hipotermiei); nu avem telefonul 100% încărcat când plecăm de acasă și enumerarea poate continua. Oricâtă experiență am avea, o precauție în plus (care poate părea inutilă în fața entuziamului care ne izbește la poalele traseului) nu strică niciodată .
