Amintiri din Munții Cozia
Intr-o zi de sambata cu iz de primavara dis-de-dimineta ne-am adunat si am plecat la drum spre Ramnicu Valcea pentru a ne aventura si bucura de noi trasee montane.
Curiosi toti din fire am ales Masivul Cozia, acesta inaltandu-se pe stanga raului Olt, in dreptul statiunii balneoclimaterice Calimanesti si repezinta o asociere de culmi ce se desprind din varful Cozia cu inaltimea de 1668 m, acestia facand parte din grupa central-sudica a Carpatilor Meridionali .
Altitudinile cele mai mari se gasesc in partea centrala :
- Vf. Cozia ( Ciuha Mare) - 1668 m
- Ciuha Mica - 1629 m
- Durducul ( Crucea Ciobanului ) - 1568 m
- Bulzu - 1560 m .
Amplasarea masivului face parte din prelungirea sudica a Muntilor Fagaras, alaturi de masivul Fruntii si Ghitu.
Astfel ajunsi in Ramnicul Valcea - Calimanesti - Pausa am lasat masinile in parcarea unui hostel, ne-am imbracat adecvat... tricouri, polare, bocanci de iarna si de 3 sezoane (nu stii niciodata ce poti gasi pe varful muntelui), am cercetat locul si am luat-o la pas.
Am plecat din Pausa - 300 m prin padure urmand marcajul cu banda albastra, un loc magic plin de muzicalitate datorate frunzelor uscate aflate pe pamant precum o patura groasa, am mers pe carari mai mici, mai mari un loc aproape uitat de lume presarat cu ghiocei si flori...de Cozia.
Dupa aproximaiv 4 -5 h de mers printr-o padure deasa, poteci, urcusuri pe un drum pietruit mai mult sau mai putin acceptabil, probabil dupa ploaie este mult mai greu de abordat si traversand un raulet, facand echilibristica pe o caprita de 10-15 cm, am descoperit un loc binecuvatat in care este amplasata Manastirea Stanisoara, un loc deosebit de retras si linistit .
Aceasta a fost construita in anii 1600 numele fiind schitul Nucet, in anul 1800 a fost pradata si distrusa in timpul razboaielor cu austro-ungarii, chiliile calugarilor ramand adaposturi pentru ciobanii care urcau cu oile pe munte. De aici si numele de Stanisoara, o stana mai mica.
Dupa o mica pauza am pornit plini de entuziasm spre Varful Cozia - Cabana Cozia, pe drum ne-am intalnit cu un caine ce ne-a condus pana la finalul traseului. Sincer daca nu era acel caine care a contribuit la bunastarea si motivarea noastra de a continua si a duce la final acest traseu care nu a fost deloc usor mai ales de la manastire spre varf, unde mai pui ca a inceput sa ninga, la inceput timid cu brobonite mici...si cum inaintai vantul s-a accentuat si brobonitele sau transformat in fulgi in toata firea. Am intalnit stanci nu prea prietenoase, lanturi, zapada si ghiata...pot spune ca am trecut prin ”iad” dincolo de Manastirea Stanisoara pentru a descoperi ”raiul” de pe Varful Cozia...(cabana) .
Astfel in aceea zi de sambata am trecut prin toate anotimpurile, dimineata a fost primavaratica, toiul zilei varatica, in poienite toamna in toata regula cu tot ce poate oferi ea mai frumos si cum inaintam spre varf, zana iernii usor usor si-a facut prezenta impunandu-se asa cum stie ea mai bine aducand sarea si piperul acestui traseu .
In urmatorul articol am sa iti prezint Cabana Cozia si drumul de intoarcere .
Multumesc Villa Claudiu, Fam. Almajanu, Fam Vranceanu, Florin Pintilie si Daniela Serban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu