Citesti , existi esti sexy - Evanghelia dupa Satana

                       Daca va plac cartile din categoria thriller - politist chiar conspiraţional (cu conspiraţii la scară planetară, ce traversează întreaga istorie) si esti open mind, aceasta este si chiar mai mult de atat, plina de suspans, presarata cu mister si cu tente religioase, secrete - teorii ale conspiratiei cu si despre Vatican. O carte ce a starnit foarte multe controverse. Mulţi au strâmbat din nas numai când au văzut titlul, considerându-l o blasfemie, trebuie totuşi să reamintesc faptul că este o operă de ficţiune ...si...nu prea. 

              Recunosc ca am citit-o de 4 ori si este una din preferatele mele si pe unde am plimbat-o, lumea ramanea oripilata ...din cauza copertii si a titlului desigur...asa ca aveti grija pe unde o cititi, nu de alta dar sa nu dati de un "crestin  infocat" dupa moaste si sa va intrerupa firul povesti  

 Teoria conspiratiei ...sau...nu ? 

                       

        Evanghelia chiar exista si este expusa in  Biblioteca Națională din Suedia, la Stocklom. Codex Gigas (“Cartea uriașă”) este cel mai mare manuscris medieval din lume. Se crede că a fost scris la începutul secolului 13 într-o mănăstire benedictiana din Podlazice, Cehia de astăzi. În timpul războiului de treizeci de ani din 1648, întreaga scriere a fost furată de armata suedeză și în prezent este păstrată la Biblioteca Națională din Suedia, la Stockholm. Manuscrisul mai este cunoscut sub numele de “Biblia Diavolului” datorită unei ilustrații din interior, cea mai veche imagine a înfățișării Diavolului descoperită până acum. Este considerată cea de-a opta minune a lumii.

           Legenda spune că scriitorul Codexului este un călugăr benedictin, care a săvârșit un păcat atât de grav, încât nu a putut fi spus nimănui. Superiorii mănăstirii au hotărât că nu poate fi iertat pentru ceea ce a făcut și l-au condamnat la moarte prin zidirea de viu. În încercarea de a se salva, a jurat că dacă i se va da șansa, până a doua zi, va scrie cea mai măreață carte scrisă vreodată, care va cinsti mănăstirea și va include toate realizările umanității până la momentul respectiv. I s-a dat această șansă, cu condiția ca a doua zi, cartea să fie gata. Dacă nu se ține de promisiune, nu i se va mai da o a doua șansă. Pe la mijlocul nopții, și-a dat seama că nu va reuși să ducă sarcina la bun sfârșit. La disperare, l-a convocat pe arhanghelul căzut Satan, cerându-i să-l ajute să termine cartea în schimbul sufletului său. Diavolul a terminat manuscrisul iar călugărul i-a adăugat portretul în semn de mulțumire pentru ajutorul oferit. A reușit să se salveze de la moarte, însă și-a pierdut liniștea sufletească. A implorat iertare Sfintei Fecioare Maria.                                          Aceasta a fost de acord să-i slaveze sufletul, însă pocăitul a murit cu foarte puțin înainte să fie izbâvit de pactul făcut cu Diavolul se speculează că numeroasele scrieri din Codex legate de exorcizare, sunt încercările călugărului de a-și salva propriul suflet dar si întâmplări istorice, leacuri și descântece pentru anumite boli, lecții de spiritualitate, rețete medicinale și diverse incantații, jumătate din manuscris constă în Vechiul și Noul Testament totuși, manuscrisul nu a fost interzis de Inchiziție și a fost intens studiat de mulți învățați.

 O scurta descriere

                       Actiunea cartii incepe undeva in anul 1348, în timpul Marii Ciume, în mănăstirea-fortăreaţă Bolzano, maica stareţă Isolda de Trente s-a zidit de vie, pentru a lua cu ea în mormânt un secret înspăimântător: imaginea unui ucigaş fără chip care o urmărea în aceste locuri sfinte. Treisprezece nopţi, treisprezece crime ritualice, treisprezece călugăriţe crucificate. De la acel apus, de când s-a înstăpânit asupra mănăstirii Bolzano, maica streță a văzut cum Fiara s-a hrănit cu carnea şi cu sufletele slujitoarelor Domnului .

     În 2006, la Hattiesburg, Rachel, asistenta şerifului local, anchetează dispariţia a patru tinere. După ce dispare la rândul ei în mod misterios, Marie Parks, agent FBI cu puteri paranormale, intervine să ancheteze cazul. Specializată în cross-killers, criminali în serie care îşi schimbă des locul, Marie descoperă cadavrul mutilat al lui Rachel şi corpurile celor patru chelneriţe crucificate într-o criptă. Ucigaşul, de o cruzime metodică nemaiîntâlnită, pare a fi trimis de peste secole de Satan însuşi. 

        La Vatican, câteva zile mai târziu cardinalul Oscar Camano, liderul congregaţiei Miracolelor, realizează că cele patru tinere asasinate sunt cele trimise de el în Statele Unite pentru a ancheta valul de crime din sânul ordinului secret al Pustnicelor, însărcinat cu păzirea manuscriselor interzise ale creştinătăţii. Din acest moment, părintelui iezuit Carzo, cel mai bun exorcist din rândul Bisericii, îi revine sarcina de a regăsi evanghelia pierdută în urmă cu şase secole: Evanghelia după Satan.

        Gandeste-te cum aceste 3 intrigi sunt impletite in mister si actiune, sunt dezvaluite in detalii anumite puncte cheie ale cazurilor de omor si sinucidere. 

       

       Sper ca te-am facut curios/a in privinta acestei carti, iti doresc lectura placuta si nu uita ...

 CITESTI, EXISTI  ESTI  SEXY 

SNOWBOARDING

                                                           Iarna pe placa 

                    Azi vreau sa va introduc in lumea fascinanta a sporturilor de iarna , mai avem putin si ne bate zapada la usa. Personal chiar nu ma omor cu sezonul rece, dar singurul motiv pentru care o astept cu nerabdare si ma incumet sa infrunt orice temperatura de - infinit ... :p , este snowboarding-ul si paharul de vin fiert ( ...inainte pentru a avea curaj ... ). 
                   Asadar va voi scrie in detaliu despre aceasta pasiune a mea - Snowboarding -ul este una dintre cele mai tinere sporturi de iarna, desi originile sale se pot confunda cu cele ale schiului, sau ale surfingului. Snowboarding-ul este o ramura a schiului iar tehnologia folosita pentru constructia snowboardurilor este, in mare parte, asemanatoare cu cea folosita in fabricarea schiurilor.

snowboarding-ul este recunoscut ca fiind cel mai spectaculos sport de iarna din cadrul competitiilor olimpice.

       Formele de masa ale snowboarding-ului mai sunt cunoscute si sub denumirea de freeride. Acesta se defineste ca fiind forma turistica de  alunecare libera pe terenul natural oferit de munte, cu scopul recrearii, fara a baza pe trick-uri ori sarituri spectaculoase. Un alt tip de practicare a snowboarding-ului de recunoaste sub denumirea de freestyle. Acesta se traduce ca ,,stil liber", permitand efectuarea de catre impatimiti a unor trick-uri cat mai spectaculoase, atat pe zapada (opriri bruste, scartaituri, pocnituri, presing-uri), cat si in aer (rasuciri, sarituri etc.).

                              Ce echipament ne trebuie ? 

        Desigur vom avea nevoie , in primul rand de echipament special de munte ( costum, pantaloni, geaca de ski sau munte cu functii de prindere si de depozitare ) , in privinta placii are, in general, o lungime de cca. 90% din inaltimea snowborder-ului. Pentru ,,trickuri' sau half-pipe, poate fi mai mica cu 5% iar, daca se foloseste, in special, la coborari, poate fi mai mare cu 5%. Latimea sau talia este locul unde placa este cea mai ingusta. Aceasta masura este variabila, in functie de marimea piciorului, o curbura mai mare favorizeaza efectuarea mai stransa a virajelor (numar mic al curburii), iar o curbura mai mica favorizeaza alunecarea cu viteza mai mare (numar mare al curburii).

      Canturile metalice, doua la numar, pot fi denumite, dupa directia de dispunere a boots-ului , astfel: cantul frontal (din fata) si cantul dorsal (din spate). Flexibilitatea boardului este, de asemenea, masurata de catre producatori cu numere de la 1 la 5 (1 fiind moale, iar 5 fiind tare).

      Legaturile  fac transferul comenzilor  picioarelor catre placa si, la cadere, nu se desfac, protejand, astfel,  utilizatorul (in comparatie cu cele de la schi care trebuie sa se desfaca a-l proteja, pe schior).

        Acestea este extrem de indicat sa fie noi – vor rezista mai mult ca placa. Cu cat mai multe reglaje pe ele, cu atat mai bine.   Incearca sa egalizezi presiunea pe cele doua canturi, folosind atat inclinatia hi-back-ului (partea din spate a legaturii), cat si centrarea legaturii transversal pe placa – boots-ii trebuie sa fie perfect centrati, in asa fel incat calcaiul si varful sa se afle la aceeasi distanta de canturi. De asemena, legaturile trebuie asezate la o distanta care sa permita greutatii rider-ului sa fie cat mai uniform distribuita pe suprafata de contact a placii.  

     Daca nu stii cu ce picior te dai in fata, monteaza legaturile in pozitia picioarelor de rata, adica varful piciorului drept orientat catre capatul din dreapta placii, iar cel stang catre celalalt capat, la un unghi de aproximativ 15 grade. Vei gasi gradatiile pe talpa legaturilor.

                  Boots, sau bocancii speciali pentru snowboard au rol de fixare a gleznei, astfel incat jocul calcaiului sa fie minim si casa de protectie. Nu lua boots-ii mai largi în ideea că vei purta ciorapii de lână de la stră-stră-stră-bunica – nu vei avea nevoie! Ca începător ar trebui să optezi pentru boots cu un flex mediu – adică nici cei mai moi, nici cei mai rigizi. Dacă sunt prea moi vei depune mai mult efort decât e cazul, dacă sunt prea rigizi te vor durea picioarele destul de repede.

  

                                           Primii pasi in snowboarding 

                   Cauta o zona plana, unde sa te poti aseza fara sa aluneci, aseaza snowboardul in fata ta si baga piciorul de baza in legatura din fata a placii si strange legaturile de la degete si cele de la glezna, pana cand simti ca piciorul sta fix, dar confortabil.

Totusi, daca folosesti un snowboard cu sistem “step-in”, dupa ce introduci piciorul in legaturi misca-l putin, pentru a te asigura ca s-a fixat bine. Ca si cu primul picior, repeta aceleasi miscari si cu piciorul din spate si asigura-te ca picioarele sunt fixe in legaturi. 

                            Aseaza-te si fixeaza-ti ambele picioare in legaturi. Cu placa asezata perpendicular pe panta, ridica-te astfel incat sa fii cu fata indreptata spre poalele partiei. Majoritatea greutatii fiind lasata pe calcaie, lasa greutatea, putin cate putin, pe degete si vei incepe sa aluneci pe derdelus. Daca vrei sa te opresti, ridica din nou degetele si concenteaza greutatea pe calcaie. Repeta acest procedeu pana cand observi ca poti concentra greutatea si poti sa pornesti si sa opresti placa.

                          O data ajuns in varful partiei pentru incepatori,  cu fata la poalele partiei, incepi sa te misti dintr-o parte in alta (Falling Leaf - Frunza care cade), concentrand greutatea pe partea calcaielor in tot timpul.

                          Pentru a incepe coborarea, concentreaza, cate putin, greutatea pe varful  piciorului din fata, iar pentru a opri lasa din nou greutatea pe calcai. Cand te apropii de marginea partiei sau pur si simplu vrei sa schimbi directia, opreste-te si concentreaza greutatea pe varful celuilalt picior, continuand in acelasi stil pana la capatul partiei. La urmatoarea tura incearca sa faci aceeasi manevra, dar fara sa te mai opresti. Schimba doar concentrarea greutatii de pe un picior pe altul, urmand sa te lasi pe calcaie doar atunci cand vrei sa opresti. 

                           O data ce esti stapan pe “Falling Leaf” atat pe calcaie cat si pe varfurile picioarelor, esti gata pentru intoarcerea in J. Aceasta tehnica functioneaza la fel ca “Falling Leaf”, dar, cu un moment inainte sa opresti, scopul este sa indrepti placa direct in jos si sa cotesti brusc pentru a opri.                                                                        Incepe pe marginea calcaielor. Cu umerii indreptati in catre poalele partiei, apasa incet pe varful piciorului din fata, pana in momentul in care placa este indreptata in jos. Ridica degetele pana concentrezi greutatea pe calcaie si intoarce pentru a opri. Continua “Intoarcerea in J” pana la capatul partiei.

Sper  ca te-a ajutat acest articol si ... sa ne vedem pe partie . Ride ON 

Zambeste

The ART of WAR

Valea Horoabei

    

                   Cine a spus ca daca te insori , nu iti mai poti satisface pasiunile si hobbyurile , timp sa ai ... astfel  sotul meu a plecat la munte ( cu strangere de inima din partea mea , nu de alta dar si eu as fi vrut dar poate data viitoare ... ) , in randurile de mai jos veti gasi relatarea lui  ... timp, traseu , prietenie si dragoste de munte .

       Villa C. : " Acum vreo 2 ani, prin luna septembrie, am facut o tura de 2 zile in Bucegi. In cadrul acestei ture am strabatut Valea Horoabei, un traseu nemarcat la momentul respectiv si interzis fara asistenta salvamont. Deoarece eram in graba sa ajungem la refugiu, fiind dupa o urcare pe Valea Alba (alta poveste) si prinzandu-ne astfel si noaptea, nu ne-am bucurat de frumusetea acestei vai.

Prin urmare ne-am hotarat sa repetam urcarea intr-o tura de o zi, eu, Banana, si Toni. Zis si facut.Am plecat din Bucuresti intr-o dimineata racoroasa de inceput de octombrie cu o prognoza a vremii partial stabila cu destinatia cabana Padina.

               Civilizatia a patruns foarte adanc in Parcul natural Bucegi, spun asta deoarece in afara de multele proprietati private din zona, drumul ce urca din Sinaia catre Hotel Pestera pe langa lacul Bolboci este complet asfaltat, lucru ce ne-a permis ca la ora 9 sa parcam in fata cabanei Padina.

           Dupa 30-45 de minute iesim din canion si ajungem din nou pe firul apei. Valea se largeste si suntem din nou incojurati de vegetatie.

             Ne-am echipat corespunzator si am plecat pe traseu. Urmam traseul Cruce albastra catre Hotel Pestera si la cateva minute de mers parasim drumul forestier si cotim la stanga catre valea paraului Horoaba. Intrarea pe vale se face prin dreptul unui panou de avertizare ce se afla in vecinatatea unei cladiri mari imprejmuite - proprietate privata. 

             Traseul este inca nemarcat! In trecut a fost marcat deoarece am gasit cateva marcaje vechi de-a lungul acestuia precum si urme de mijloace de asigurare. Totusi nu te poti rataci, trebuie doar sa nu parasesti firul apei. Traseul este in curs de amenajare. In ciuda lipsei marcajelor evidente (in locurile in care ai fi tentat sa parasesti valea ai semne ajutatoare cu vopsea florescenta - la fel ca pe valea Morarului) are mijloace de asigurare noi (lanturi) si canionul are scari (metal si lemn) fara de care ar fi inaccesibil. Ascensiunea nu o recomand persoanelor cu rau de inaltime si fara experienta in drumetie montana. In ciuda faptului ca e foarte frumos, traseul este foarte accidentat, are portiuni tehnice dificile solicitante, locuri unde trebuie sa treci prin apa, urcusiuri si coborasuri abrupte. Nu e nevoie de echipament de escalada, dar cel de munte este obligatoriu, mai ales bocancii.

                      La inceput, traseul urmeaza fiurul apei prin padure. Se urca pieptis printre arbori cazuti si pietre. Urmeaza cateva portiuni unde intalnim cascade, trecem pe sub arcade de stanca, parcurgem portiuni de mal inguste asigurate de lanturi.

                  Dupa vre-o ora de urcus valea se ingusteaza, se termina padurea. Firul apei se ascunde in munte, iar noi intram in canion. Este spectaculos. Pereti inalti de piatra, cerul abia de se mai vede, in unele locuri aproape ca esti intr-o pestera. Canionul alterneaza intre portiuni foarte inguste cu locuri mai largi.Intervalele de urcus au scari ce fac posibila ascensiunea.

Chiar daca esti inconjurat de piatra din toate partile, plantele s-au adaptat si exista si aici vegetatie

        Urcam si din ce in ce mai mult valea se largeste. Trecem printr-o zona cu jnepeni si ajungem la izvorul Horoabei unde se vede cum pur si simplu apa iese din munte. Cu cat urcam cantecul apei se pierde si ajungem intr-un loc unde valea se imparte in doua, printre jnepeni. Noi am urmat parte stanga asa cum ne indica o sageata desenata pe o piatra. Acum doi ani, la prima experienta, cand nu era nici un fel de indicator, imi aduc foarte bine aminte ca am urcat pe dreapta si am ajuns cu bine sus. In concluzie se poate urca pe ambele parti.

              Si astfel, dupa aproape 3 ore ajungem in saua Batrana. Am terminat de parcurs Valea si Canionul Horoabei, un traseu foarte frumos in ciuda dificultatiisale.

                Il recomand ca traseu de ascensiune, fiind mai accesibil de urcat decat de coborat. In acest sens se poate cobora inapoi la Padina prin saua Strunga, un traseu mai scurt (2 ore), sau se poate merge catre refugiul Batrana de unde se coboara la Hotel Pestera si apoi Padina, o varianata de intoarcere ceva mai lunga (traseu ce l-am urmat si noi cu aceasta ocazie – 4 ore).

    ( Urma de Bilugubau :p )

Va urma!