Valea Horoabei

    

                   Cine a spus ca daca te insori , nu iti mai poti satisface pasiunile si hobbyurile , timp sa ai ... astfel  sotul meu a plecat la munte ( cu strangere de inima din partea mea , nu de alta dar si eu as fi vrut dar poate data viitoare ... ) , in randurile de mai jos veti gasi relatarea lui  ... timp, traseu , prietenie si dragoste de munte .

       Villa C. : " Acum vreo 2 ani, prin luna septembrie, am facut o tura de 2 zile in Bucegi. In cadrul acestei ture am strabatut Valea Horoabei, un traseu nemarcat la momentul respectiv si interzis fara asistenta salvamont. Deoarece eram in graba sa ajungem la refugiu, fiind dupa o urcare pe Valea Alba (alta poveste) si prinzandu-ne astfel si noaptea, nu ne-am bucurat de frumusetea acestei vai.

Prin urmare ne-am hotarat sa repetam urcarea intr-o tura de o zi, eu, Banana, si Toni. Zis si facut.Am plecat din Bucuresti intr-o dimineata racoroasa de inceput de octombrie cu o prognoza a vremii partial stabila cu destinatia cabana Padina.

               Civilizatia a patruns foarte adanc in Parcul natural Bucegi, spun asta deoarece in afara de multele proprietati private din zona, drumul ce urca din Sinaia catre Hotel Pestera pe langa lacul Bolboci este complet asfaltat, lucru ce ne-a permis ca la ora 9 sa parcam in fata cabanei Padina.

           Dupa 30-45 de minute iesim din canion si ajungem din nou pe firul apei. Valea se largeste si suntem din nou incojurati de vegetatie.

             Ne-am echipat corespunzator si am plecat pe traseu. Urmam traseul Cruce albastra catre Hotel Pestera si la cateva minute de mers parasim drumul forestier si cotim la stanga catre valea paraului Horoaba. Intrarea pe vale se face prin dreptul unui panou de avertizare ce se afla in vecinatatea unei cladiri mari imprejmuite - proprietate privata. 

             Traseul este inca nemarcat! In trecut a fost marcat deoarece am gasit cateva marcaje vechi de-a lungul acestuia precum si urme de mijloace de asigurare. Totusi nu te poti rataci, trebuie doar sa nu parasesti firul apei. Traseul este in curs de amenajare. In ciuda lipsei marcajelor evidente (in locurile in care ai fi tentat sa parasesti valea ai semne ajutatoare cu vopsea florescenta - la fel ca pe valea Morarului) are mijloace de asigurare noi (lanturi) si canionul are scari (metal si lemn) fara de care ar fi inaccesibil. Ascensiunea nu o recomand persoanelor cu rau de inaltime si fara experienta in drumetie montana. In ciuda faptului ca e foarte frumos, traseul este foarte accidentat, are portiuni tehnice dificile solicitante, locuri unde trebuie sa treci prin apa, urcusiuri si coborasuri abrupte. Nu e nevoie de echipament de escalada, dar cel de munte este obligatoriu, mai ales bocancii.

                      La inceput, traseul urmeaza fiurul apei prin padure. Se urca pieptis printre arbori cazuti si pietre. Urmeaza cateva portiuni unde intalnim cascade, trecem pe sub arcade de stanca, parcurgem portiuni de mal inguste asigurate de lanturi.

                  Dupa vre-o ora de urcus valea se ingusteaza, se termina padurea. Firul apei se ascunde in munte, iar noi intram in canion. Este spectaculos. Pereti inalti de piatra, cerul abia de se mai vede, in unele locuri aproape ca esti intr-o pestera. Canionul alterneaza intre portiuni foarte inguste cu locuri mai largi.Intervalele de urcus au scari ce fac posibila ascensiunea.

Chiar daca esti inconjurat de piatra din toate partile, plantele s-au adaptat si exista si aici vegetatie

        Urcam si din ce in ce mai mult valea se largeste. Trecem printr-o zona cu jnepeni si ajungem la izvorul Horoabei unde se vede cum pur si simplu apa iese din munte. Cu cat urcam cantecul apei se pierde si ajungem intr-un loc unde valea se imparte in doua, printre jnepeni. Noi am urmat parte stanga asa cum ne indica o sageata desenata pe o piatra. Acum doi ani, la prima experienta, cand nu era nici un fel de indicator, imi aduc foarte bine aminte ca am urcat pe dreapta si am ajuns cu bine sus. In concluzie se poate urca pe ambele parti.

              Si astfel, dupa aproape 3 ore ajungem in saua Batrana. Am terminat de parcurs Valea si Canionul Horoabei, un traseu foarte frumos in ciuda dificultatiisale.

                Il recomand ca traseu de ascensiune, fiind mai accesibil de urcat decat de coborat. In acest sens se poate cobora inapoi la Padina prin saua Strunga, un traseu mai scurt (2 ore), sau se poate merge catre refugiul Batrana de unde se coboara la Hotel Pestera si apoi Padina, o varianata de intoarcere ceva mai lunga (traseu ce l-am urmat si noi cu aceasta ocazie – 4 ore).

    ( Urma de Bilugubau :p )

Va urma!